Rectorii universităţilor noastre nu au studii de lungă durată sau doctorate susţinute în universităţi occidentale de prestigiu. Participă rar la viaţa publică şi nu-i vedem implicaţi în largi dezbateri cum li se întâmplă colegilor lor din ţările occidentale.
♦ Rectorii universităţilor cunoscute din România şi-au menţinut poziţiile de-a lungul anilor, dar învăţământul superior a evoluat mult prea puţin faţă de aşteptările pieţei ♦ Universităţile româneşti nu prea au profesori invitaţi să predea în străinătate, iar vizitatorii străini aici sunt o raritate ♦ Nu este de mirare că „exodul creierelor” a luat proporţiile unei hemoragii ♦ Doar două universităţi româneşti se află între primele 1.000 de universităţi din lume în clasamentul global al QS World University Rankings 2025 ♦ Top global universities: Universitatea Babeş-Bolyai (loc 781-790) şi Universitatea din Bucureşti (loc 801-850). Rectorii universităţilor noastre nu au studii de lungă durată sau doctorate susţinute în universităţi occidentale de prestigiu. Participă rar la viaţa publică şi nu-i vedem implicaţi în largi dezbateri cum li se întâmplă colegilor lor din ţările occidentale. Articolele lor publicate ici-colo prin reviste obscure (profesorii universitari sunt obligaţi să publice articole în reviste de specialitate) nu stârnesc curiozităţi (poate cu excepţia lui Daniel David de la UBB), cu atât mai puţin fac vâlvă. Ei se laudă însă cu cariere lungi, descrise în CV-uri lungi în care apar chiar şi neînsemnatele participări la seminarii de câteva zile în vreo instituţie de învăţământ străină. Dar nu par a fi conectaţi la dezbaterile de azi din mediul academic străin. Sunt figuri endemice – au terminat facultatea, au progresat în acelaşi loc, nu merg niciunde pentru că nu sunt invitaţi, dar iată-i rectori. De ei şi de şcolile lor, publicul larg mai aude abia când izbucneşte câte un scandal de hărţuire cum se întâmplă acum la SNSPA sau la Arhitectură. În contextul scandalurilor recente din SNSPA, întrebări despre cât de bine pot să-şi ţină în frâu universităţile cadrele didactice şi cât de mult sunt dispuse să ia măsuri concrete pentru a-i înlătura din cariera didactică pe profesorii care nu numai că nu aduc un plus şcolii, ci chiar îi ating prestigiul, atât cât este el. Remus Pricopie, rectorul SNSPA, este cunoscut mai degrabă în peisajul politic din România decât în cel academic. El ocupă poziţia de rector al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din 2012 şi a fost reales recent, la finalul anului 2023. Pe lângă cariera academică, Remus Pricopie a avut o prezenţă în administraţia publică, cel mai notabil fiind mandatul său ca ministru al educaţiei între 2012 şi 2014, în guvernul condus de Victor Ponta. Mandatul său a fost marcat de controverse, inclusiv disputele privind reformele din educaţie, care au fost criticate de unii pentru lipsa de coerenţă. Pricopie şi-a început parcursul academic cu o licenţă în fizică şi chimie la Universitatea din Bucureşti, un domeniu pe care l-a abandonat rapid în favoarea unor masterate în studii europene şi politici internaţionale la Université de Liège şi în comunicaţii şi relaţii publice la SNSPA. Deşi a urmat şi cursuri de scurtă durată în Austria şi SUA, acestea par mai degrabă adăugiri de CV decât formări cu impact real. Mihnea Costoiu, rector al Universităţii Politehnice din Bucureşti din 2012, pare să fi acumulat funcţii şi diplome cu o viteză care ridică întrebări despre profunzimea pregătirii sale. Costoiu este absolvent al Universităţii Politehnice din Bucureşti, specializarea inginerie economică. În perioada 2002-2003 a urmat cursurile Colegiului Naţional de Apărare (pepinieră de politicieni şi de cadre în serviciile secrete), iar în anul 2011 a absolvit cursurile de „managementul organizaţiilor” din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Costoiu a început ca inginer în industrie şi a ajuns rapid la roluri de conducere în Ministerul Educaţiei. Mandatul său de rector se apropie de un deceniu. Este însă rector fără doctorat. I se permite pentru că în Politehnică nu este profesor universitar, ci doar cadru didactic asociat. Marian Preda, rectorul Universităţii din Bucureşti din 2019, este un exemplu tipic al carierei academice construită „local”: un amestec de diplome şi funcţii care, deşi impresionează prin diversitate, nu par să fi condus la inovaţii remarcabile în cadrul instituţiei. Cu licenţe în inginerie mecanică şi sociologie, cariera lui Preda a oscilat între cercetarea academică şi rolurile consultative pentru organizaţii internaţionale. A urcat treptat în ierarhia universitară până la poziţia de rector, dar nu ştim încă dacă el a generat schimbări notabile pentru Universitatea din Bucureşti. Daniel David, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca din 2020, este un psiholog cu recunoaştere internaţională dar, chiar şi cu un al doilea mandat de rector obţinut la început de an, impactul său asupra universităţii nu este clar acum. David a obţinut diplome în psihoterapie la Albert Ellis Institute din New York şi a deţinut funcţii de conducere în cercetare fiind probabil unul din puţinii profesori români citaţi în revistele de specialitate. Marilen Pirtea conduce Universitatea de Vest din Timişoara din 2012, fiind una dintre cele mai longevive figuri rectorale din România. Licenţiat în finanţe-bănci şi cu un doctorat în finanţe, ambele obţinute la UVT, Pirtea reprezintă un exemplu clasic de academician format şi promovat în aceeaşi instituţie. După absolvire, a urcat treptat în ierarhia universitară, de la preparator la profesor universitar, fără a aduce schimbări majore în structura sau direcţia strategică a universităţii. Notorietatea lui a devenit naţională după ce jurnalista Emilia Şercan a probat că lucrările sale „ştiinţifice” sunt rodul vulgar al plagiatului. Cu toate acestea el a rămas în funcţie având proptele politice. Cum arată CV-urile rectorilor celor mai mari universităţi din România Marian Preda, rector, Universitatea din Bucureşti: ► Este rector al Universităţii din Bucureşti din 2019; ► Doctor în sociologie, Universitatea Bucureşti; ► Licenţiat în inginerie mecanică, Universitatea Politehnică din Bucureşti; ► Licenţiat în sociologie, Universitatea din Bucureşti; ► Expert, UNDP, UNICEF şi Banca Mondială; ► Consultant, Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii; ► Prodecan, decan, Facultatea de sociologie, Univ. Bucureşti; ► Preşedintele Senatului Universităţii din Bucureşti. Daniel David, rector, Universitatea Babeş-Bolyai ► În funcţie din 2020, a fost reales pentru un mandat în perioada 2024 – 2029; ► Membru corespondent al Academiei Române; ► Doctor în psihologie, Universitatea Babeş-Bolyai; ► Licenţiat în psihologie, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; ► Diplomă de supervizor/formator în psihoterapie raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală, Albert Ellis Institute, New York, SUA; ► Director cercetare, Institutul Albert Ellis, New York, SUA. Mihnea Costoiu, rector, Universitatea Politehnică din Bucureşti ► În funcţie din 2012; ► Este singurul rector fără doctorat din România (legea nu-l obligă pentru că nu are titlu de profesor universitar);
► Licenţiat în inginerie economică, Universitatea Politehnică din Bucureşti; ► Studii postuniversitare în securitate naţională, Colegiul Naţional de Apărare; ► Are certificare de participare la programe de studiu la Oxford, Harvard, L’Universite Paris – Sorbonne; ► Şi-a început cariera pe poziţia de inginer/şef seriviciu marketing la Mecanică Fină SA; ► A fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei. Liviu George Maha, rector, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi ► În funcţie de 2024; ► Licenţiat în ştiinţe economice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; ► Doctor în ştiinţe economice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; ► Studii postdoctorale, Academia Română; ► Este cadru universitar din anul 1999 şi până în prezent; ► A lucrat în mediul privat în paralel, în perioada 2000 – 2012. Marilen Pirtea, rector, Universitatea de Vest din Timişoara ► În funcţie din 2012; ► Licenţiat în finanţe – bănci, Universitatea de Vest din Timişoara; ► Doctorat în finanţe, Universitatea de Vest din Timişoara; ► Are diverse cursuri în diplomaţie la Institutul Diplomatic Român; ► După absolvirea facultăţii şi-a continuat activitatea în cadrul Universităţii de Vest ca preparator (1997–2000), asistent (2000–2002), lector (2002–2005), conferenţiar (2005–2008) şi profesor (din 2008). Remus Pricopie, rector, SNSPA ► În funcţie din 2012, a fost reales la final de 2023; ► Doctor în ştiinţe politice, SNSPA; ► Licenţiat în fizică şi chimie, Universitatea din Bucureşti; ► Masterat în studii europene şi politici internaţionale Université de Liège; ► Are trecute în CV diverse cursuri de câteva zile, o lună, la universităţi din Austria şi SUA. ► A fost ministru al educaţiei în perioada 2012 – 2014. Nicolae Istudor, rector, ASE Bucureşti ► În funcţie din 2016; ► Licenţiat în discipline economice şi discipline de specialitate în domeniul agroalimentar, ASE Bucureşti; ► Doctor în economie, ASE Bucureşti; ► Şi-a început cariera în 1993, la ASE Bucureşti, pe poziţia de preparator universitar. ► A fost pe rând asistent universitar, lector, director al departamentului social, conferenţiar, profesor universitar doctor şi prorector la ASE înainte de a prelua funcţia de rector al universităţii. ► A fost director general şi secretar de stat în Ministerul Agriculturii.