Costurile orare cu forţa de muncă au crescut cel mai mult pentru companiile din învăţământ, HoReCa şi alte activităţi de servicii, toate peste 20% în trimestrul al II-lea din 2024 faţă de aceeaşi perioadă din 2023, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS).
♦ „Angajaţii din sectoare precum învăţământ, HoReCa sau servicii, devin tot mai vocali în privinţa necesităţii unor salarii mai mari. Aceste majorări cu costul forţei de muncă sunt, în principal, un răspuns la nevoia atragerii şi menţinerii personalului, mai ales în sectorul HoReCa“ ♦ Sectorul de învăţământ a avut cea mai mare creştere a costurilor cu forţa de muncă în al doilea trimestru din 2024 faţă de aceeaşi perioadă din 2023, de peste 22%, ca urmare a presiunilor puse de dascăli pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de creştere a salariilor. Costurile orare cu forţa de muncă au crescut cel mai mult pentru companiile din învăţământ, HoReCa şi alte activităţi de servicii, toate peste 20% în trimestrul al II-lea din 2024 faţă de aceeaşi perioadă din 2023, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS). „Pe fondul inflaţiei şi al creşterii costului vieţii, angajatii din aceste sectoare devin tot mai vocali în privinţa necesităţii unor salarii mai mari. Aceste ajustări sunt în principal un răspuns la atragerea şi menţinerea personalului, mai ales în sectorul HoReCa, care a fost puternic afectat de criza pandemică. Multe hoteluri şi restaurante se confruntă cu un deficit de personal, ceea ce pune presiune pe angajatori să ofere salarii mai mari şi beneficii adiţionale. Aşadar, costul orar cu forţa de muncă creşte nu doar din cauza cererii externe, dar şi din iniţiative interne ale companiilor care vizează retenţia personalului“, a spus pentru ZF Sorina Faier, managing partner al companiei de recrutare Elite Searchers. De regulă, costul companiilor cu forţa de muncă creşte când este împins din spate de factori precum inflaţia, creşterea salariului minim, creşterea cererii de forţă de muncă, creşterea nevoii de forţă de muncă calificată, majorările de contribuţii la asigurările sociale, sănătate sau alte taxe legate de muncă impuse de guvern, schimbări legislative sau creştere economică. Aşadar, sectorul de învăţământ înregistrează cea mai mare creştere a costurilor cu forţa de muncă (plus 22,42%), ca urmare a presiunilor puse de dascăli pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de creştere a salariilor pentru atragerea şi retenţia tinerilor în cariera didactică. Creşterea salariilor din învăţământ cu o medie de 7% în iunie 2024 este unul dintre factorii care ar putea explica această creştere a costurilor cu forţa de muncă din acest sector. Pe locul al doilea în clasament, HoReCa a avut o creştere a costurilor cu forţa de muncă de 21,67%. Acest lucru poate fi legat de creşterea cererii pentru servicii turistice şi de ospitalitate în al doilea trimestru al anului, în perioada sezonului estival, ceea ce de regulă creşte nevoia de angajări suplimentare şi, implicit, de majorări salariale. „Pe lângă cererea şi oferta de forţă de muncă, un alt aspect important este evoluţia generală a pieţei muncii. Factori precum digitalizarea, automatizarea şi adoptarea tehnologiei în diverse sectoare contribuie la necesitatea unor angajaţi mai bine pregătiţi şi mai flexibili. În acest context, companiile sunt nevoite să investească mai mult în formare şi dezvoltare profesională, ceea ce adaugă presiuni suplimentare asupra costurilor salariale“, a mai spus Sorina Faier. Pe locul al treilea în clasament este sectorul de alte activităţi de servicii au înregistrat o creştere de 20,41%, sugerând o expansiune a diverselor servicii, inclusiv cele personale, culturale şi recreative.
Categoria de „alte activităţi de servicii“ este destul de largă şi include o varietate de activităţi economice care nu se încadrează în mod specific în alte sectoare. În general, în această categorie intră companii care au precum servicii de coafură, cosmetică, manichiură, pedichiură, sunt furnizori de servicii de relaxare şi terapie, sunt săli de fitness, studiouri de yoga, spălătorii şi curăţătorii chimice, cabinete veterinare, companii care se ocupă cu planificarea şi organizarea de petreceri şi aşa mai departe. Construcţiile (plus19,74%) şi tranzacţiile imobiliare (plus 19,77%) au avut creşteri similare, ceea ce arată o posibilă intensificare a activităţilor în aceste domenii, în parte stimulată de proiectele imobiliare. Sectoare precum transportul şi depozitarea (plus 17,35%) şi distribuţia apei şi salubritatea (plus 16,72%) arată, de asemenea, creşteri importante. La polul opus, comparativ cu trimestrul al doilea din 2023, costul orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut cel mai puţin în activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (8,98%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (9,44%), respectiv în activităţi de spectacole, culturale şi recreative (9,96%). „Un prim factor care poate explica creşterile restrânse ale costului orar al forţei de muncă este stagnarea salarială. Aceasta poate avea la bază mai mulţi factori, inclusiv criza economică globală, modificările structurale în economie şi politica salarială a companiilor. De exemplu, în serviciile administrative, tendinţele recent observate sugerează o direcţie de limitare a cheltuielilor operaţionale. Companiile pot alege să menţină salariile constante pentru a reduce costurile în faţa unei competiţii tot mai acerbe pe piaţa serviciilor“, a explicat Sorina Faier. Pe de altă parte, în sectorul energiei, volatilitatea preţurilor resurselor energiei şi reglementările guvernamentale stricte pot constrânge bugetele companiilor, determinându-le să evite majorările salariale pentru a menţine rentabilitatea. Stagnarea salariilor poate să creeze o spirală descendentă, în care angajaţii sunt nemulţumiţi, ceea ce, la rândul său, poate duce la reducerea productivităţii şi a motivaţiei. Un alt aspect important de luat în considerare este eficientizarea costurilor. Multe companii din sectoarele menţionate au adoptat tehnologii şi procese inovative care le permit să-şi optimizeze operaţiunile şi să-şi reducă costurile. De exemplu, în serviciile administrative, instrumentele digitale şi software-ul de automatizare au redus necesitatea forţată a unui număr mare de angajaţi, determinând astfel o stagnare în creşterea costurilor forţei de muncă. În sectorul producţiei de energie, tranziţia către resurse regenerabile şi tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic au condus la modificări în structura costurilor reducând astfel presiunea asupra cheltuielilor cu forţa de muncă. Eficientizarea se poate traduce, de asemenea, în scăderea numărului de ore lucrate pentru angajaţi, dar şi în nevoia de a păstra costurile relativ constante în faţa inovaţiilor tehnologice, care cer, poate, mai multă specializare, dar nu neapărat o creştere a forţei de muncă. Indicele trimestrial al costului orar al forţei de muncă este un indicator care reflectă evoluţia costurilor orare suportate de angajator cu forţa de muncă. Costul cu forţa de muncă are două componente: salariul propriu-zis şi cheltuielile indirecte, precum taxe, impozite, contribuţii plătite pentru angajat, precum şi beneficiile extrasalariale pe care o companie le poate oferi unui angajat.